vineri, 15 mai 2009

Rulouri din file de vita















Ce sa mai mancam? Niste vita. File? Mda. Snitel, gratar......iar? Ia sa facem ceva deosebit. Hmmmm, niste rulouri ar fi interesante. Da` cu ce le umplem pe rulourile astea? si cate or sa ne iasa de fapt? Sa-ncercam:
- 1 casoleta cu 3 fileuri mari mari de vita (si subtiri ar fi bine, asa, ca pentru gratar)
- o mana de masline (vreo 6-7, de fapt)
- ultimele 3 felii de muschi file din frigider
- pana-ntr-o suta de gr cascaval
- orice altceva va mai trece prin cap in chip de umplutura, dar in cantitate mica, altfel nu puteti baga tot in rulouri (ardei, bacon, ciuperci, etc.)
- putin ulei
- cimbru
- marar

Se spala fileurile de vita si se taie in doua (daca sunt foarte mari, cum erau ale mele); estimati niste fasii care sa v-ajunga sa le infasurati ca pe sarmale. Se pregateste umplutura, adica taiati bucatele mici tot ce aveti (cascavalul, maslinele si muschiul file, in cazul meu). Se ia fiecare file de vita si se umple exact ca o sarma, adica cel mai bine posibil, si ca sa tina toata chestia stransa se infig vreo doua scobitori.
Puneti rulourile intr-un vas Jena, stropiti cu putin ulei, adaugati cimbru si marar (merge foarte bine mararul cu carnea de vita) si o ceasca de apa. Evident, dati la cuptor si le scoateti cand considerati ca-s gata.

Asa arata inainte de adaugarea uleiului:
















Va asigur ca-s tare gustoase, satioase si usor de facut, asa, ca pentru nepriceputi ca mine ;)

Pofta buna !

luni, 20 aprilie 2009

Tortul de ziua mea (din retetele altora)


Anul asta a picat de Paste. Ca si acum 11 ani. Acum 11 ani....eram cu 11 ani mai tanara :P si mai vioaie ;) si fara griji :O ... acum e foarte bine cu iepurasele mele si seful meu de trib :D. Deci se impunea un tort. si pentru ca mi-a fost foaaarte greu sa aleg intre Krantz-ul lui Edith siTortul cu iaurt si frisca al Amaliei, le-am combinat dom`le pe-amandoua de-a iesit ce-a iesit (basca o nota personala la glazura).

Asta e tortul, destul de impunator, fara briz-briz-uri ca nu ma pricep, fara lumanari de suflat, si-ntr-un final destul de bun de mancat se pare :P




Ideea de baza a fost asta: blatul obisnuit, dupa reteta Amaliei, un rand de crema din reteta de Krantz, iar blat, un rand de crema cu frisca si iaurt, blat final, deasupra acoperit cu crema de frisca si iaurt, inclusiv lateralele, si dupa cateva ore de stat la rece  - glazurat cu ciocolata, ca avem fani in familie.
A, ca n-a iesit cum trebuia, asta-i partea a doua :)). Blatul da, a fost ok, dupa cum se vede, desi cam intr-o parte, a fost foarte gustos si maaaare. L-am taiat in 3. Reteta de blat aici.






Crema de lapte cu vanilie si lamaie (de la Krantz - reteta aici) iarasi a fost super si pentru a am facut toata cantitatea din reteta desi n-am folosit-o decat la un strat, restul l-am pus bine deoparte la frigider.


Ei, cu cealalta crema am avut io ce-am avut. Reteta - aici - destul de clara, doar ca am facut-o fara bucatile de fructe si-am bagat in schimb putina nuca macinata fin. Partea proasta a fost ca mi s-a parut mie ca gelatina ar fi trebuit sa-ntareasca acea crema mai repede (am lucrat prima data cu gelatina) si drept urmare am crezut ca nu-s suficiente cele 2 plicuri ( :O ), asa ca am mai pus unu. Gresit ! Total gresit ! Am constatat asta dupa ce s-a betonat ce pastrasem pentru laterale de n-am putut sa folosesc nimic si am apelat la crema de lamaie, care nu era cea mai potrivita, fiind destul de ''curgatoare'', dar decat nimic....




In final, tot raul spre bine, crema de iaurt betonata cum era a fost numai buna sa sustina glazura mea de ciocolata ''cu bube'' :)) , creata rapid din 2 ciocolate Primola cu lapte si orez expandat (de unde si ''bubele'') puse pe foc, amestecate intr-una sa nu se arda (ca n-aveam timp de fredonat la bain-marie) si subtiate cu putin lapte, asa, cam juma` de cana, cat sa curga un pic.

Una peste alta, pe platoul de sticla pe margine s-a format o mica baltoaca de crema lamaioasa si ciocolata de la glazura, numai buna de lins de fie-mea cea mare (pai da, ca unica ei concurenta la asa ceva sunt io, sa vezi cand o creste ailalta...)

De buna cica a fost bun, cam greu a zis sotu`, da` el nu prea mananca dulciuri deci nu ne intereseaza parerea lui :D, bun - a zis soacra-mea (si-a mancat toata felia), bun -  a zis si mama, nu, pe bune ca e bun, nu te chinui sa-l mananci pentru mine, nu? zi sincer ! nu draga, chiar e bun....acuma....cea mare l-a mancat, deci n-a fost chiar rau (ca astia nu te mint, daca nu le place ceva chiar nu mananca :) ), una peste alta, asta a fost primul meu tort facut integral de mine, uraaaa ! (stiti, de frica am cumparat si-un blat si-un kil de frisca, sa le am in caz de ceva, tranteam rapid marea crema de frisca cu cacao).

Observatie: la viitoarea ocazie de tort (sau mai bine fara, ca sa exersez) o sa fac torturile asa cum sunt ele, sa vad, dom`le, ce trebuia sa iasa de fapt :)). Mersi fetele pentru retete !

Hai la multi ani mie si traditionalul pofta buna !

Mic dejun / pranz cu ''ce-ai prin casa'' (2)

Sa zicem ca n-am gatit nimic. Se mai intampla. Sau am gatit da` s-a terminat totul si pana sa fac altceva se trezeste familionul ca urla de foaaaameeeeee !  Ce facem? Pai, ce sa facem repede cu ce-avem prin casa? Da` repede-repede ! M-am gandit imediat la niste macaroane cu branza la cuptor si niste fripturici (cum le zic eu) cu mirodenii, ultrarapide, totul cu ce-am gasit prin camara si prin frigider (e-adevarat, am avut noroc ca luasem pachetul de piept de pui, ca altfel jar mancam :P)
Deci:
Paste cu branza
- 2 pachete penne 
- o bucata de telemea 
- o bucata de cascaval (telemeaua si cascavalul se pun cat vreti sau cat aveti - totusi, daca nu aveti prea multa branza pastrati doar un singur pachet de paste, ca altfel nu ies prea bune)
- 1 ou (atat aveam disponibil, restul erau arvunite pentru tort :P )
- putin unt (cam un sfert de pachet)
- marar uscat

Reteta e clasica: 
- fierbem pastele (adica, pe intelesul celor care sunt chiar incepatori-incepatori - sa nu faca precum sotul meu prima data, de le-a pus in apa rece si nu-ntelegea de ce-s terci :O - punem apa la fiert, cu cateva picaturi de ulei sa nu se prinda pastele, asteptam sa dea in clocot, punem pastele si le fierbem - de camd dau din nou in clocot -  la foc mic-mic, cate minute scrie pe pachet; mie nu-mi plac al-dente, asa ca le mai las uneori un minut in plus chiar)
- scurgem pastele, aruncam peste ele untul facut bucatele, sa se topeasca, adaugam telemeaua si cascavalul rase pe razatoarea mare (mie-mi place sa simt gustul de branza) si amestecam usurel sa se lipaeasca de toate pastele; la final adaugam un ou (cand s-au mai racit pastele, nu chiar fierbinti ca altfel ne iese o omleta instant), fie direct in oala, fie batut in prealabil, cum va e la-ndemana. 
- Pentru variatie, cui ii place, se poate presara pe deasupra putin marar uscat, vor avea un gust tare bun ! Alta varianta, pentru cei care au la dispoziotie mult mai mult cascaval decat am avut eu, se taie cateva felii subtiri cu care se ''capaceste'' compozitia. Se va topi si rumeni tare frumos, mmmmm!
- amestecul odata preparat il bagam la cuptor cam 20-25 de minute, foc mediu, sa se si rumeneasca putin pe deasupra.

(n-am poza de dupa ce le-am scos din cuptor ca s-a trecut la fapte, hihihi !)

A doua gaselnita necesita urmatoarele ingrediente:
- un piept de pui
- putin ulei de masline (merge si cu ulei de floarea soarelui daca doar asta aveti)
- condimente si mirodenii (sare/vegeta, piper, cimbru, busuioc)

Taiem pieptul de pui in fileuri subtiri, sa se faca mai repede. Punem totul intr-un castron si stropim cu ulei de masline (nu mult, ne trebuie doar ca sa se unga un pic, nu sa facem sos de marinata). Adaugam sare sau vegeta, piper - dupa gust. Peste toate adaugam niste cimbru uscat si busuioc uscat. 
Ne bagam mana in castron si amestecam bine toate ingredientele astfel incat fiecare bucatica de pui sa fie unsa cu de toate. 
Pregatim o tigaie de teflon si frigem in 2-3 transe cantitatea de piept de pui (fileurile se tin in tigaie cat vreti de fripte sa fie, pe fiecare parte cel putin 5 minute, daca nu si mai mult, le tot sucim sa fie bine patrunse). Se fac foarte repede si la fel de repede se mananca (din noumotivul pentru care nu le-am mai pozat gata fiind)


aici fileurile amestecate cu de toate

aici - fileurile abia acoperite cu mirodenii si condimente


Tot ce vedeti poate fi mancat atat la masa de pranz cat si la micul dejun, fara probleme. Pentru cineva care tine regim, fileurile pot fi facute fara ulei, sa nu manance friptura de pui asa, fara gust :D.

Pofta buna !

marți, 14 aprilie 2009

Pate de ficat proaspat de pui

O pasta (pate) de ficat deosebit de gustoasa si foarte simplu de facut (fara poze :( ). Sa vedem:
- o casoleta de ficatei de pui
- putina supa de legume
- putin unt - dupa gust
- gogosari in ulei (vezi reteta mai jos ;) )

Ce sa mai dati banii pe conserve de pateu cand va puteti face singuri acasa? Cel mai bine e pentru copii, e mult mai sanatos.
Spalati ficateii bine si aruncati-i intr-o oala cu apa pe foc, la fiert. Fierbeti-i bine-bine (o ora? cam asa). Daca nu aveti un pic de supa de legume (cum am avut eu), pastrati un pic, 3-4 linguri, din zeama in care au fiert. Scoate-ti ficateii si mixati-i intr-un blender. Pe masura ce se strivesc, pasta devine din ce in ce mai groasa. Subtiati-o cu supa de legume (sau cu zeama de la fiert). Spre final, adaugati cateva bucatele de unt si mixati. Adaugati putina sare si un pic de piper, dupa gust.
Scoateti pasta obtinuta. Teoretic, e gata. Pentru cine doreste, tocati bucatele cateva felii de gogosar in ulei si amestecati cu pasta. Excelent gust !

Aceasta pasta e buna dimineata pentru copii, la scoala, de exemplu (consistenta si hranitoare), sau e un antreu potrivit la orice petrecere !

Pofta buna !

miercuri, 25 martie 2009

Mic dejun cu ''ce-ai prin casa'' (1)





Sau ce mancam pe timp de criza :), cum vreti voi, ideea e sa folosim ce-avem prin casa, nu neaparat sa facem cumparaturi speciale, sau sa nu ramanem nemancati din cauza ca n-avem nu-s ce antreuri sau feluri cu denumiri complexe.
Mi s-a intamplat de destule ori, asa, intre doua cumparaturi serioase, sa raman aproape fara ingredientele necesare incropirii a ceva de mancare. Sigur, nu ca-n studentie, cand mancam mustar sau ketchup pe paine (ca tineam si post), da` tot s-a-ntamplat sa mancam ''ce-avem prin casa''.
Din categoria asta face parte micul meu dejun de azi. Va asigur ca a fost foarte gustos si satios (desi la foamea mea puteam lejer sa mananc o portie dubla, mai putin painea).

Ce-am avut prin casa (pe bune):
- 1 ou
- ceapa rosie (am pus jumatate, taiata felii)
- corn ramas de la cea mare de la scoala ( de la chestia cu ''cornul si laptele) :P (jumatate, taiat felii)
- ulei de masline dintr-o mostra primita la magazin
- cateva masline
- putin bulion

Am pus uleiul de masline din pliculet in tigaie, sa se incinga, am taiat cornul care cica expira de ieri (nu-l mai puteam da fetii, nu? plus ca era deja beton) in felii pe care le-am pus la prajut in uleiul de masline. Cand au inceput sa se rumeneasca un pic am pus oul sa-l fac ochi. Intre timp am descoperit in camara o ceapa rosie care deja avea mustati; am salvat-o poftind-o la micul dejun :). Am pus jumatate, ca si-asa m-a luat somnul dup-aia. Odata oul facut, am mai azvarlit in tigaie cateva masline negre (ramase de la painicile cu masline) si dupa ce am inchis focul am stropit cu un pic de bulion.

A fost foarte bun, cum spuneam, fix cu ce-am gasit prin frigider (restul mancarurilor erau de pranz :P)


duminică, 22 martie 2009

Retetele altora, ametite de mine si mancate de-ai mei (da` nu singuri :) )

Pana sa ma marit (acu` 9 ani) eram convinsa ca asa, un pic-un pic de talent la bucatarie am si io. De ce doar un pic? Pai pentru ca ciorbele/supele n-au fost niciodata pasiunea mea, cred ca stiam (ca si acum) doar vreo 3-4 retete, dar fiindca le faceam rarut n-aveam asa o-ndemanare. Iar despre dulciuri, ce sa zic, sunt fan, pot manca tone, una din tonele astea mi-a ajuns si pe solduri si burta, ca nu pot da vina pe copii, pacatoasa de mine.
Ramane deci felul doi, precum ii este si numele acestui blog unde va aflati. Eee, aici se cam schimba treaba, multe feluri, gustoase, aromate, consistente, tot ce vrei.
Mdaaa, asta pana sa ma marit, cum spuneam, cand m-am trezit ca-mi place prea mult pilaful, si nu e 'cum il face mama, care oricum nu-l prea suporta', 'la sarmale/varza calita cum sa pui cimbru? oribil' (eu fiind fan cimbru, numa tort nu-l pun) - asta de ce? pentru ca soacra-mii ii face rau la ficat, deci a gatit mereu fara - , mai departe, la aia se pune asta, nu cealalta, si-uite-asa! Si-atunci mi-am dat seama (da` nu atunci, mai tarziu, ca o vreme m-am enervat, alta vreme n-am bagat in seama) ca fiecare cum a fost obisnuit de-acasa, una la mana, fiecare cu gusturile lui, a doua la mana, incearCA CAt mai multe retete pana gasesti in familie un numitor comun, a treia la mana si patru, nu renunta la cimbrul din varza numa` pentru ca nu-i place lu barbata-tu` :)) !
Ajungand la titlul postarii mele de azi, sa va zic cum am aplicat io regulile de mai sus. Am facut intai Grisine cu masline si usturoi de la Isabela, pe care le-am transformat in Painici cu masline si cascaval :P .Foaaaarte bune ! fara poze, ca aratau la fel, doar ca jumatate din aluat l-am preparat presarand in plus, pe langa masline, cascaval ras, iar la intreaga cantitate de faina am pus un cubulet intreg de drojdie (scria pe pachet ca cele 25 de gr sunt pentru 500 gr faina, deci....)
Reteta Isabelei modificata de mine:
Aluat:
600 g faina (am pus Grania, dar nu stiu cat conteaza, neaparat)
25 g drojdie proaspata (un cubulet / pachetel Pakmaya)
50 ml ulei de masline
350 ml apa
1 lingurita sare
putin zahar

Aluatul se framanta bine si se lasa o ora la dospit in vas acoperit cu un servet de panza (asa am vazut la bunica)
Se taie aluatul in doua, daca doriti doua umpluturi diferite; din fiecare bucata se intinde o foaie, care n-o sa va iasa prea subtire, de-aia le-am numit Painici.

Umplutura:
Varianta 1
200 g masline negre (eu am combinat negre cu o mana de masline de Kalamata, rosiatice putin)
2 catei de usturoi (eu am pus 4, hehe!)
ardei iute (cine vrea, io nu)
100 ml ulei de masline

Caliti in ulei cateii de usturoi intregi, pana la rumenire, apoi pulpa de la maslinele spalate si curatate de samburi, timp de 4-5 minute. Scoateti usturoiul si lasati amestecul sa se raceasca.

Intindeti jumatate din amestec (sa lasam si pentru varianta 2, nu?) pe prima foaie de aluat dar atentie ! incercati sa luati doar maslinele, nu si uleiul, care se va scurge la prima suvita taiata din aluat. Foaia se pune-n doua si se taie suvite pe care apoi le rasucim si le potrivim intr-o tava. Isabela spune ca se coc 30 de minute la 220 grade, eu n-am stiut niciodata cate grade, ce-si-cum la cuptorul meu, de-aia am ars o gramada; io le-am copt 30 min la ''un pic mai mult decat minim'' :). Au iesit !

Varianta 2
Acelasi amestec de masline, jumatatea ramasa de mai sus, la care adaugam, pe foaia de aluat, cascaval ras ''cat cuprinde'', cat mai mult, in viziunea mea. La fel, se impatureste-n doua si se taie suvite pe care apoi le rasucim si le plantam in tava.

Primele sunt de post, asadar, ultimele, nu. Dar ambele variante au fost foarte gustoase, noi le-am mancat in loc de paine (ca reteta de la aluat e aceeasi ca la painea facuta la masina), si daca in reteta originala erau denumite ''cu usturoi'', tre` sa zic ca nu s-a simtit usturoiul, drept pentru care vreo 2 le-am mancat inmuindu-le in mujdeiul ramas de cu doua zile in urma. Excelenta idee !

Alta incercare reusita a fost reteta Deei, Piept de pui cu sos alb la cuptor . Aici am respectat intocmai ingredientele si modul de preparare si-a iesit super ! Stiam reteta similara de ''pui cu smantana'' de la soacra-mea, dar era cu ceapa obisnuita si ei nu i-a iesit asa buna :P (realizarea a fost cu atat mai mare cu cat mie nu prea-mi place smantana).

Va las sa urmariti reteta la Deea, doar cateva observatii de worker:
- cele 10 linguri de smantana au fost fix un pahar mare de 450 de gr, ca sa stiti cand cumparati
- n-am pus 2 ciuperci, am pus cam jumate de cutie (250 gr, cred) de champignons de-ala mai mici
- ma gandesc ca data viitoare sa dau in clocot separat pieptul de pui, sa-i iau spuma, ca nu mi-a placut cum mi-a iesit ca aspect, speram sa-mi iasa mai cremos sosul.

Acestea fiind zise, cu incredere va zic dati-i drumul ca-s foarte bune !

vineri, 13 martie 2009

Muschiulet de porc la tava - varianta de primavara

Avem nevoie de:
- muschiulet de porc (in cantitatea pe care o doriti, eu am pus doua suvite frumoase, medii ca lungime)
- ceapa verde - 7-8 fire
- Vegeta (sau ce puneti de obicei, Delikat sau altceva), piper
- cimbru uscat (dar cu proaspat e o nebunie, eu n-am avut decat uscat)
- bulion (sau rosii pasate - va recomand cu mare drag sticlutele de bulion Mutti)
- mustar fin de masa (normal, ala de Tecuci e cel mai bun ......macar de m-ar plati astia pentru reclama :) )
- ulei de floarea soarelui (putin)
Nu dau cantitatile exacte pentru ca fiecare poate pune cum ii place.


Punem bunatatea de muschiulet in tava



Pregatim ceapa verde





Punem, pe rand, ceapa verde taiata bucatele, vegeta, piper si doua lingurite de mustar




Adaugam bulionul sau sosul de rosii pasate, ce aveti, turnand ca in imagine. La final, presaram cimbru uscat si stropim totul cu ulei.




Dupa ce am pus toate ingredientele, umplem tava cu apa, aproape sa acopere muschiuletul (sau la 3/4 din inaltimea tavii), si amestecam cu grija sa formam un sos uniform din toate ingredientele




Se da la cuptor cu foc potrivit spre mic, sa se patrunda si sa scada sosul incet dar nu prea mult, cam o ora jumatate, dupa prima jumatate de ora verificam din 15 in 15 minute sa ramana suficient sos in tava.

La final, voila !
Se serveste de regula cu piure de cartofi sau de legume, plus salata verde cu ridichi, asa ca sa fie de primavara ;)




Pofta buna !

joi, 12 martie 2009

Reteta mamei pentru fursecuri cu stafide (cele 125 de grame)

Continuam azi cu o mica dar extrem de gustoasa reteta de fursecuri cu stafide, as spune clasica, foarte usor de preparat dar si de tinut minte. Again, fara poze. Yet.

125 gr stafide
125 gr unt
125 gr faina
125 gr zahar
2 oua
1 sticluta esenta de rom

Simplu, nu? Evident, punem un sfert de ora (sau cat vi se pare mai potrivit) stafidele la inmuiat in esenta de rom; restul ingredientelor le amestecam treptat: in castron punem faina, adaugam zaharul, untul inmuiat ca sa se amestece bine, apoi spargem oule. Dupa ce am amestecat bine, adaugam stafidele inmuiate deja.
Acum, in tava in care vom coace fursecurile, fie ungem cu unt si tapetam cu faina, fie punem o foaie de hartie de copt (mai eficient, zic eu). In tava se pun cu lingura, la distanta de 3 cm una de cealalta, gramajoare de compozitie. Am o problema in a va spune cat sa le lasati la cuptor, cred ca depinde de cuptorul fiecaruia, in jur de 5-6 minute, focul spre mic, sa nu se arda. se desprind usor, pentru ca-s fierbinti, sa nu se sfarame, si se pun la racit pe un platou, aranjand in continuare in tava noua transa de fursecuri.

Pofta buna

miercuri, 11 martie 2009

Gogosari minunati in ulei si otet

Asa-i ca v-a dat gata denumirea? Am inceput cu muraturile starnita fiind, la o intalneala recenta cu fosti colegi de liceu, de recomandarea unei salate de gogosari (in otet) de la stabilimentul respectiv ca fiind excelenta. Recunosc, n-am gustat-o, da` io zic, ca orice parinte care-si lauda odraslele, ca a mea-i mai cu motz. Voila ingredientele si modul de preparare. Poze - canci, poate la toamna :D; sau poate faceti voi pana atunci si-mi ziceti cat de exceptionala a iesit, bine?

Gogosari in ...ulei si otet

1 kg otet (io pun de mere)
250 gr zahar
250 ml ulei
250 ml apa
2 linguri sare
foi de dafin, piper boabe

gogosari, bucati de hrean, frunze de telina cu tot cu tulpini, buchetele de conopida, morcovi suvite


Luati asa, vreo 35-40 de gogosari medii, de toate culorile, ii spalati bine si-i taiati felii nu prea mari. Va pregatiti borcanele de umplut pe o tava unde vor sta toata noaptea sa se raceasca fara a fi atinse.
Se pune la fiert zeama formata din otet, ulei, apa, zahar, sare piper si foi de dafin. Cand da in clocot dam focul mic si bagam la oparit prima transa de felii de gogosari. Se lasa pana incepe sa fiarba din nou si se scot imediat in alt vas. Se pune urmatoarea transa, iar din vas incepem sa distribuim cu atentie in borcane, alternand gogosarii cu telina, hrean, conopida si morcovi. Din nou ii scoatem pe cei opariti si repetam pana terminam feliile de gogosari.
E momentul umplerii borcanelor cu zeama cu otet. In mod cert nu va va ajunge cantitatea ca sa umpleti borcanele 9pentru ca gogosarii opariti au tras deja din ea), asa ca repetati figura cu fiertura dar la jumatate de cantitate totul (asta ca sa nu ramaneti cu material). daca mai e necesar, mai fierbeti in ca o data o reteta de zeama pe jumatate.

Nu stiu sa va zic exact cand se fac, cand ii puteti gusta, intotdeauna am asteptat suficient de mult pentru asta, insa va garantez succesul, inclusiv in fata unor invitati la masa ! Si, by the way, merg la fix in salata orientala !

Pofta buna !

Incepem...

Demarez azi un nou proiect. Pentru ca e la moda? nu sunt sigura. Pentru ca am cate ceva de postat in domeniu? nici atat. Atunci? cred ca de-aia. Pentru ca se poate, am mai facut un blog cu de-ale gurii, unde oi vedea io ce-oi scrie. Un respectabil domn de la munte mi-a recomandat calduros de un miliom de ori sa m-apuc de scris. uite, m-am apucat. E bine? voi fi un Calistrat Hogas de Drumul Taberei, o Fefeleaga turbata a zilelor noastre, urcand anevoios printre mancaruri (anevoios caci cu greu ma urnesc la gatit, nu de alta).
Sa incepem, asadar....